Skip to main content

COMPORTAMENTUL COERCITIV SI CONTROLOR nu este sexy!

 Listă de comportamente de control coercitiv 


Controlul coercitiv este o formă de abuz domestic prin care o persoană încearcă, în mod repetat sau continuu, să obțină putere și control asupra altei persoane. Poate include abuz emoțional, psihologic, financiar, fizic, sexual sau prin intermediul tehnologiei.

Comportamentele se pot manifesta treptat, iar uneori persoana afectată nu își dă seama imediat că trăiește într-o relație abuzivă. Nu este necesar să existe violență fizică.

GOV.Uk

Lista de mai jos este o adaptare în limba română a exemplelor din ghidul oficial al Guvernului britanic, utilă pentru informare și conștientizare.

1. Abuz emoțional și psihologic

Vă critică în mod constant și vă face să simțiți că nu sunteți suficient de bună.

Vă umilește, vă insultă sau vă vorbește într-un mod degradant.

Vă spune că sunteți o mamă, soție sau parteneră incompetentă.

Vă învinovățește pentru propriul comportament abuziv: „M-ai făcut să mă comport așa”.

Vă manipulează și vă face să vă îndoiți de propria memorie sau de ceea ce ați trăit.

Vă ridiculizează opiniile, sentimentele, convingerile sau credința.

Vă intimidează prin țipete, amenințări sau comportamente menite să vă sperie.

Vă pedepsește prin tăcere, retragerea afecțiunii sau alte forme de presiune emoțională.

Publică mesaje sau imagini nedorite despre dvs. pe rețelele sociale.


2. Izolare de familie și prieteni

Vă descurajează sau vă interzice să vă vedeți familia și prietenii.

Vă critică prietenii și vă spune că aceștia vă influențează negativ.

Se supără sau vă pedepsește când vorbiți cu alte persoane.

Vă face să vă simțiți vinovată atunci când doriți să ieșiți fără el.

Vă împiedică să primiți vizite sau să participați la evenimente sociale.

Vă îndepărtează treptat de persoanele care v-ar putea oferi sprijin.

Vă face să vă temeți să cereți ajutor sau să povestiți cuiva ce se întâmplă acasă.


3. Controlul activităților zilnice

* Vă cere să explicați permanent unde sunteți și ce faceți.

* Vă impune cu cine aveți voie să vorbiți sau să vă întâlniți.

* Vă spune ce haine puteți purta.

* Vă controlează ce și când mâncați sau când aveți voie să dormiți.

* Vă impune reguli pe care trebuie să le respectați pentru a evita conflictele.

* Vă verifică permanent și vă cere să raportați unde vă aflați.

* Vă critică sau vă umilește dacă nu respectați regulile impuse de el.

* Vă limitează accesul la cursuri, formare profesională sau alte activități care v-ar ajuta să deveniți independentă.


4. Supraveghere și control prin telefon sau internet

Vă verifică telefonul, mesajele, apelurile și istoricul de navigare fără acordul dvs.

Vă cere parolele conturilor de e-mail, rețele sociale sau ale altor aplicații.

Vă urmărește locația prin GPS sau prin aplicații instalate pe telefon.

Vă sună sau vă trimite mesaje în mod repetat pentru a verifica unde sunteți.

Vă cere să răspundeți imediat și se enervează dacă nu răspundeți.

Vă controlează accesul la telefon sau la internet.

Vă monitorizează activitatea online sau folosește conturile dvs. pentru a vă intimida.

Vă trimite mesaje amenințătoare, jignitoare sau nedorite.


5. Abuz financiar și economic

Vă controlează salariul, economiile, conturile bancare sau beneficiile sociale.

Vă cere să justificați fiecare cheltuială și decide singur cum pot fi folosiți banii.

Vă refuză accesul la bani pentru mâncare, transport, medicamente sau alte nevoi esențiale.

Vă împiedică să lucrați sau vă pune piedici pentru a vă pierde locul de muncă.

Vă interzice să căutați un loc de muncă sau să participați la cursuri.

Vă obligă să contractați împrumuturi ori să faceți datorii în numele dvs.

Vă împiedică să accesați conturile bancare comune sau vă ascunde informații financiare.

Vă controlează cererile de beneficii sociale ori vă împiedică să folosiți banii care vi se cuvin.

Vă distruge bunurile sau vă folosește banii fără acordul dvs., pentru a vă menține dependentă financiar.


 6. Intimidare și amenințări

Lovește pereții, trântește ușile sau aruncă obiecte pentru a vă speria.

Blochează ușa sau vă împiedică să părăsiți încăperea.

Ridică pumnul, se preface că vă lovește sau face gesturi amenințătoare.

Conduce periculos atunci când sunteți în mașină împreună.

Vă amenință că vă va răni pe dvs. sau pe cineva apropiat.

Vă amenință că vă va lua copiii sau că va face demersuri pentru a-i îndepărta de dvs.

Vă amenință că vă va distruge reputația, că va dezvălui informații personale sau că vă va face rău dacă cereți ajutor.

Vă face să trăiți permanent cu teama că va urma o pedeapsă sau o reacție violentă.


7. Violență fizică și sexuală

Vă împinge, vă lovește, vă apucă cu forța sau vă împiedică să vă mișcați.

Vă amenință cu violența fizică, chiar dacă nu vă-a lovit.

Vă constrânge să întrețineți relații sexuale sau să participați la acte sexuale pe care nu le doriți.

Vă presează să acceptați activități sexuale prin amenințări, intimidare sau manipulare.

Vă ignoră refuzul și vă face să simțiți că nu aveți dreptul să spuneți „nu”.

Folosește violența ori amenințarea cu violența pentru a vă determina să vă supuneți.


8. Controlul prin copii și responsabilitățile parentale

Folosește copiii pentru a vă transmite amenințări sau mesaje intimidante.

Vă amenință că nu vă va mai permite să vă vedeți copiii.

Vă acuză în mod constant că sunteți o mamă rea pentru a vă submina încrederea.

Folosește programul copiilor, contactul parental sau responsabilitățile financiare pentru a vă controla.

Vă provoacă intenționat conflicte în timpul predării sau preluării copiilor.

Vă presează să reveniți în relație folosindu-se de copii.

 Încearcă să vă controleze prin intermediul deciziilor privind școala, sănătatea sau activitățile copiilor.


9. Controlul după despărțire

Abuzul nu se încheie neapărat atunci când relația se termină. Comportamentele de control pot continua sau se pot intensifica după separare.

Vă contactează în mod repetat, deși i-ați cerut să înceteze.

Vă urmărește sau apare neinvitat la domiciliu, la serviciu ori în locurile pe care le frecventați.

Folosește comunicarea despre copii ca pretext pentru a vă intimida sau controla.

Vă trimite mesaje amenințătoare sau umilitoare după despărțire.

Vă urmărește locația ori încearcă să obțină informații despre dvs. prin alte persoane.

Vă amenință cu acțiuni în instanță pentru a vă speria sau a vă determina să faceți ceea ce dorește.

Vă încalcă limitele și folosește alte persoane pentru a vă contacta.

Vă amenință că va publica informații sau imagini private.

Vă sabotează relațiile, munca, situația financiară sau încercările de a vă reconstrui viața.


10. Controlul prin muncă, servicii și viața socială

Vă împiedică să mergeți la serviciu sau vă face să întârziați ori să lipsiți intenționat.

Apare la locul de muncă pentru a vă supraveghea sau intimida.

Vă dictează unde puteți lucra și cu cine puteți interacționa.

Vă împiedică să accesați servicii medicale, consiliere sau alte forme de sprijin.

Vă ascunde corespondența sau vă controlează scrisorile și documentele.

Vă împiedică să utilizați telefonul, internetul ori mijloacele de transport.

Vă limitează participarea la activități comunitare, educaționale sau recreative.


Cum vă puteți da seama că aceste comportamente formează un tipar de abuz?


Întrebați-vă:


* Îmi schimb comportamentul de teamă față de reacția partenerului sau fostului partener?

* Simt că trebuie să cer permisiunea pentru lucruri obișnuite?

* Mi-am redus contactul cu familia sau prietenii pentru a evita conflictele?

* Mi-e teamă să cheltuiesc bani, să ies din casă sau să iau decizii fără acordul lui?

* Îmi afectează sănătatea, somnul, munca sau capacitatea de a avea grijă de mine și de copii?

* Simt că nu mai am libertatea de a lua propriile decizii?


Dacă vă regăsiți în mai multe dintre aceste exemple, merită să discutați confidențial cu un serviciu specializat în abuz domestic.


Important: nu fiecare comportament din această listă constituie automat infracțiunea de control coercitiv. În Anglia, încadrarea juridică depinde de context și de îndeplinirea criteriilor legale, inclusiv existența unui tipar repetat sau continuu și a unui efect grav asupra persoanei afectate.

Abuzul domestic poate exista și fără ca toate criteriile acestei infracțiuni să fie îndeplinite.

Sursa oficială: [Controlling or coercive behaviour: statutory guidance framework – GOV.UK, Anexa B]

Comments

Popular posts from this blog

de ce partenerul meu spune ca vrea copii Dar evita orice discutie despre responsabilitatile lui de parinte? Ce legatura are cu Abuzul domestic?

⚠️  În multe relații, situația în care un partener exprimă dorința de a avea copii, dar evită discuțiile sau responsabilitățile legate de rolul de părinte poate ridica întrebări și semne de întrebare, iar aceasta poate fi legată de dinamica abuzului domestic. Dorința de a avea copii este adesea o etapă naturală în evoluția relației pentru mulți oameni. Cu toate acestea, atunci când u n partener exprimă dorința de a deveni părinte, dar evită ulterior discuțiile sau refuză să își asume responsabilități în legătură cu viitoarea familie, poate fi un semn de nesiguranță, egoism sau lipsă de implicare în viața de familie. În contextul abuzului domestic, această atitudine poate fi legată de control și putere. Uneori, abuzatorii pot folosi dorința de a avea copii ca pe un instrument de manipulare, folosind acest subiect sensibil pentru a obține ceea ce își doresc în relație, fără a fi cu adevărat pregătiți sau interesați să-și asume responsabilități parentale. Acest comportament poate fi o...

De la teamă la un nou început: povestea Ioanei, o mamă care a găsit curajul să plece

Uneori, o singură conversație poate schimba direcția unei vieți. Iar uneori, curajul de a pleca apare atunci când cineva îți arată că există și alte opțiuni. Ioana este mama unei fetițe de trei ani. Locuiește în Anglia, departe de familia sa, fără prieteni apropiați și fără o rețea de sprijin pe care să se poată baza. De ani de zile, relația cu soțul ei se deteriorase, până când cei doi au ajuns să trăiască separat în aceeași casă, fiecare în camera lui, fără o viață de cuplu și fără activități casnice comune. Deși locuința era suficient de mare pentru toți, Ioana nu se mai simțea acasă. Soțul ei îi adusese în casă noua parteneră, iar ea ajunsese în punctul în care își dorea să plece împreună cu fetița și să înceapă o viață nouă. Dar cum să faci acest pas când nu ai unde să mergi? Ioana se ocupa în principal de copil și de treburile casei. Soțul nu se implica în mod constant în responsabilitățile zilnice, iar uneori îi transfera bani. În același timp, controla în mare măsură ce se întâ...

De ce implicarea Bisericii în discuția despre violența domestică este problematică și cum distorsionează aceasta adevărul

A buzul domestic este o problem ă grav ă care afectează milioane de oameni din întreaga lume, iar implicarea Bisericii și a religiei în aceste situații poate aduce complicații și poate distorsiona perspectivele.  Deși Biserica este adesea privită ca un loc de sfătuire și sprijin spiritual, intervenția ei în cazurile de abuz poate aduce mai multe probleme decât soluții. Recent, pe diverse platforme de socializare, au fost exprimate opinii care susțin, în mod greșit, că implicarea Bisericii și a preoților este soluția ideală în situațiile de abuz domestic.  1. dintre argumentele aduse este că acele persoane care au suferit de abuz și au cerut ajutor sau au plecat de acasă s-au îmbolnăvit și chiar au murit, sugerând că aceasta ar fi o consecință a lipsei de credință sau consultare. Această perspectivă este extrem de periculoasă și greșită, deoarece nu doar distorsionează realitatea problemelor legate de violența domestică, dar sugerează și că religia ar fi singura soluție adecva...